Apelul lui Antonescu către toate femeile din România

Femei românce de pretutindeni Foto : Mareşalul Antonescu împreună cu soția sa Maria În viața nouă pe care m-am hotărât să o asigur țării,gândul meu se îndreaptă şi la voi,nu v-am uitat.Am nevoie de ajutorul vostru.Ştiu că mă veți ajuta.La temelia statului pe care îl conduc pe primul loc pun familia.La temelia familiei,vă cer să fiți voi.Nu multe,dar totuşi sunteți prin preajma noastră în birouri,în viața publică,la întruniri politice,sau,în cazinouri,în jurul meselor de cărți,luxoase şi împodobite.E foarte rău.Ştiu că pentru unele dintre voi,viața grea şi lipsită de înțelegere,v-au silit la lucruri,care cândva nu prea departe,erau sortite numai bărbaților.Pentru altele,viața lumii care s-a prăbușit de lâncezire în necinste superficială,v-au îndepărtat de la chemările fireşti,v-au dezgustat şi descurajat,făcându-vă să căutați refugiu oriunde şi uitare în orice.Acele vremuri însă,nu se vor mai întoarce niciodată în Țara Românească,pentru că am jurat şi am promis.Numai în familie,puteți înțelege taina adâncă a vieții şi numai prin familie,puteți fi înconjurate cu adevărat de dragoste,de iubire şi de respectul ce vi-se cuvine.Bărbații României care vor creşte vor fi luptători.Luptători pregătiți pentru orice moment.Acasă trebuie aşteptat cu bunăvoință,căldură şi iubire.Copii lor trebuie să îi înțeleagă şi să le calce pe urme când anii le vor da putere,să ducă lupta mai departe de acolo de unde a lăsat-o tatăl lor,să o ducă mai departe mai sus,cât mai sus.Această legătură dintre tată şi copil,care reprezintă viitorul,adică neamul,trebuie să o faceți tot voi.Iar ziua care va cere copiilor voştri să-şi facă casa lor,să vă găsească iubite şi respectate pentru a putea fi,din colțul modest al datoriei împlinite,călăuză luminoasă şi sprijin de nădejde,căminurilor proaspăt închegate.Un singur lux,al jertfei.O singură podoabă,a cinstei.Soție,mamă,bunică.Acesta este gândul meu pentru femeia română.Vă cer să împliniți trei mari cerințe: ○ Creşterea copiilor. ○ Asistența socială. ○ Apărarea granițelor. Creşterea copiilor În România,cel mai frumos dar pe care îl aduce Dumnezeu neamului,este copilul.Darurile cerului,trebuiesc cinstite cu mare îngrijire.Oricum va fi,bogat sau sărac,frumos sau urât,îngrijit sau murdar,paşii lui trbuie îndreptați pe acelaşi drum,lupta continuă pentru cinste şi onoare.Să fie cinstit în toate.Din cinste ia naştere munca,bunăcuvința,dragostea,cumpătarea,voioşia,seninătatea,bunătatea,jertfă şi chiar eroismul.Sufletul unui copil este cea mai plăpândă alcătuire,în care impresiile capătă ecouri uriaşe,ce se transformă în înclinări pentru o viață întreagă.Să-i învățați să creadă în Dumnezeu şi în biserica lui.Să se închine cu tăria cu,care biserica era iubită de strămoşii noştri.Să-i învățați să-şi apropie sufletul de Dumnezeu şi să-i feriți de trufia deşertăciunilor.Să le spuneți că Neamul Românesc,în înțelesul nesfârşit al generațiilor,cuprinde toate sufletele morților şi mormintele strămoşilor noştri.Că aceste morminte trebuiesc cinstite.Prin cultul morților vor avea întotdeauna sprijinul sufletelor care s-au jertfit pentru neam.Şi că nu există putere în lume să poată opri biruința lui Dumnezeu şi a celor ce au crezut în el.Tot prin cultul morților şi mormintelor strămoşilor îi veți face să iubească pământul țării.Să le şoptiți zilnic că prin ecoul şi îndemnul care vine din pământ,a trăit şi trăieşte neamul acesta.Cunoscând orice limbi străine să iubească un singur grai,acela al strămoşilor noştri.Adâncul firii româneşti,nu poate fi cuprins decât prin graiul românesc.Să-l cinstească,să-l păstreze şi să-l lase moştenire neapătat.Să-i creşteți luptători,dar să-i învățați să fie blânzi.Blândețea este o podoabă unică a sufletului românesc.Să-i învățați să ajute pe cei nevoiaşi.Să le răspundeți întotdeauna la toate întrebările.Să le citiți şi învățați-i să citească.Astfel vor avea pasiunea de a cultiva.Şi,mai ales,să-i învățați să muncească.Munca să o iubească şi să o respecte,pentru că îndeamnă şi înnobilează.Făce-ți să înțeleagă cât de grea este viața fără muncă.E groaznic să trăieşti oră de oră şi să nu foloseşti nimănui.Iar față de copii,căsătoria voastră să rămână o taină.Să nu lăsați niciodată ca vălul să fie rupt de asprimea unor cuvinte sau fapte nesocotite.Certurile dintre părinți aruncă nesfârşită ură în sufletele lor crude.Neînțelegerile voastre,păstrați-le şi feriți-le de ochii şi urechile lor.Altfel,le pustiiți sufletul pentru totdeauna.Gândiți-vă şi înțelegeți,că nu puteți fi înlocuite şi că nimeni nu ar putea face nimic din toate astea în locul vostru.Prin măsurile şi învățăturile din fiecare zi asupra copiilor voştri,veți aduce acestui neam strălucirea la care are dreptul să ajungă,în acelaşi timp,îndreptați-vă atenția şi către familie,de unde nu trebuie să ieşiți niciodată. Asistența socială S-a frânt trupul țării.Sunt dureri adânci,fizice şi morale.Toate trebuiesc alinate,şi fără întârziere.Au rămas oameni fără casă,fără îmbrăcăminte,fără bani,oameni care au trebuit să se despartă de orice agonisire şi care azi,sunt nevoiți să pornească totul de la capăt.E înfiorător,veți trebui să munciți şi pentru ei.În cadrul asistenței,care va încerca să repare şi să aline până la ultima suferință,a ultimului om,mâinile voastre nu trebuie să se oprească nici o clipă.Să toarcă,să țese din zori şi până seara.Fusul,andrelele şi țesutul,prin munca voastră neobosită,să le faceți să reintre în cartea istorie a Neamului Românesc.Aştept de la fiecare dintre voi,după puterile voastre,oricât de mici ar fi ele,ca la sfârşit şi trupurile obosite,ale ostaşilor de veghe,să simtă căldură firului tors şi țesut de mâinile voastre.Luând şi voi asupra voastră azi din durerile țării,suferința unei părți va fi a tuturor,şi din rănile de ieri ale unui neam întreg,voi pune mâine țării temelii de fier. Apărarea granițelor Granițele unui neam sunt mărginite de strălucirea concepției lui.Apărarea lor,e ceasul cel mai greu şi cel mai sfânt din viața unei țării.Atunci,să fiți în rânduri,alături de copii voştri,printre bărbați voştri,în fața părinților voştri.Şi într-un iureş năpraznic să dovedim lumii întregi,că merităm să trăim,pentru că nu putem fi înfrânți.Trebuie să fiți pregătite pentru acest drum şi pentru acest scop trebuie să fiți organizate.Pentru aceste crezuri sfinte,cu puterea de înțelegere a sufletului vostru,vreau să vă găsesc într-o coloană nesfârşită. Hotărâte şi modeste. Să nu apără nici un nume. Doar murmurul recunoştinței să repete. Femeia României !