I. Introducere

Succesul debarcării aliate în Normandia, operaţiune demarată la data de 6 iunie 1944, a hotărât cursul militar al celui de-al Doilea Război Mondial în favoarea Naţiunilor Unite. În acest context, situaţia internaţională a României a cunoscut în vara anului 1944 o nouă agravare considerabilă, perspectiva transformării teritoriului naţional într-un teatru de operaţiuni militare, cu cortegiul de distrugeri aferent, conturându-se tot mai clar pentru factorii decizionali din Bucureşti. Într-adevăr, evenimentele derulate pe diferitele teatre de operaţiuni militare, precum şi intensificarea bombardamentelor devastatoare efectuate de forţele aeriene anglo-americane asupra României păreau să justifice aceste temeri sumbre. La data de 22 iunie 1944 Armata Roşie a declanşat în Bielorusia marea ofensivă împotriva Grupului de Armate german „Centru” (operaţiunea „Bagration”), ce a condus la nimicirea aproape în totalitate a forţelor germane (28 de divizii) şi avansarea unităţilor sovietice cu mai mult de 600 de km spre vest, acestea ajungând în aproximativ 5 săptămâni de la începerea ofensivei la frontiera germană în Prusia Orientală şi la porţile Varşoviei. La scurt timp, mai exact la data de 13 iulie 1944, forţele sovietice şi-au extins ofensiva împotriva Grupului de Armate „Ucraina de nord” în sectorul Tarnopol-Kovel (operaţiunea „Lvov-Sandomierz”), în urma căreia trupele Fronturilor 1 şi 4 Ucrainiene comandate de mareşalul Ivan Konev, respectiv generalul-colonel Ivan Petrov au pătruns în adâncime pe teritoriul Poloniei, ocupând Galiţia şi atingând la rândul lor fluviul Vistula în prima decadă a lunii august. Frontul sovieto-german nu a reprezentat singurul teatru de război unde Wehrmachtul a înregistrat înfrângeri repetate în vara anului 1944. Concomitent cu operaţiunile militare iniţiate de Armata Roşie pe frontul din est, trupele aliate - profitând de superioritatea lor materială şi numerică zdrobitoare - au înfrânt în Normandia rezistenţa îndârjită opusă de armatele germane şi, în urma străpungerii de la Avranches realizată la sfârşitul lunii iulie 1944, ele au avansat rapid spre est, eliberând în perioada imediat următoare cea mai mare parte a teritoriului Franţei. În fine, ruperea de către Turcia la data de 2 august 1944 a relaţiilor diplomatice cu cel de-al III-lea Reich lăsa să se întrevadă schimbări importante de natură politico-militară inclusiv pe teatrul de război din sud-estul Europei, cu posibile repercusiuni negative asupra atitudinii României faţă de menţinerea alianţei cu cel de-al III-lea Reich. Evenimentele enumerate anterior aveau să influenţeze în mod nefavorabil evoluţia relaţiilor româno-germane în perioada iunie-august 1944, contribuind la accentuarea scepticismului manifestat de opinia publică din România, precum şi de o mare parte a oamenilor politici şi a militarilor români cu privire la posibilitatea continuării războiului alături de Germania nazistă, conturându-se din ce în ce mai mult un curent de opinie favorabil ieşirii României din alianţa cu Berlinul şi trecerea de partea Naţiunilor Unite.